Plopul meu crescut în prund …
Plopul meu crescut in prund
știi ce mi-a venit în gând,
să vin într-o zi în sat,
cu tine să stau la sfat.
Că si tu ai viață grea,
dar tu treci ușor prin ea.
de Slănic mereu udat,
către cer te-ai înălțat.
Când te bate vântul tare,
cum mai poți râde la soare?
că vreau și eu să zâmbesc,
necazuri, când mă lovesc.
Când îți rupe câte-o creangă
și-o duce prin lumea largă,
învață-mă și pe mine,
durerea cui i-o poți spune?
-Pârâului Slănic i-o spun
el mi-e fratele meu bun,
de necazuri multe-adun,
mi le ia cu el ,la drum.
Tu de porți dor mult în piept,
adu-l la mine, te aștept,
și-am să-l dau la al meu frate
să-l ducă ,cât mai departe.
Sufletul ți-o ușura
inima nu te-o durea
și-ai să poți zâmbi la soare,
dimineața, când răsare.
Ana Rusu
Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult