Ruginite frunze
Te caut neîncetat cu ochii,
Printre mulțimi grăbite și străine,
Aș vrea, de mine încet să te apropii,
Să vezi, în ochii mei, cât dor mi-a fost de tine…
Să-mi pui în palme un roșu trandafir,
Să-mi scuturi de pe umeri ruginite frunze,
Și pletele argintii să-mi mângâi fir cu fir,
S-arunci surâsul adorat spre tremurânde buze.
Tu frunza mea de dor erai,
Te așteptam să înverzești în fiecare primăvară,
Dar până toamna sufletul de dor mi-ardeai,
De așteptare,un nor de nostalgie mă-nfășoară.
Și acum,din frunze ruginite,o cunună ții în măni,
Și ai vrea,cu ruginite mâni,vina s-arunci pe al meu umăr,
Nu știi,în casa trupului ,de așteptări bătrân,
Îmi țin captiv sufletul tânăr.
Și zboară în el petale , frunze verzi și aurii,
Și mai așteaptă ,uneori, iubirea,
Dar tu la geamul lui nicicând nu ai să vii,
Caci e deschis doar pentru cei, care cunosc
neprihănirea…
Valentina…
Vezi articolul original 6 cuvinte mai mult
Cronopedia 