amintiri citite

Umbra

arta si natura

Prin umbra stropită,
Un fir de păianjen, elastic și pur,
Atârnă pe cer; cu un
tremurimperceptibilvântul scutură firul,

Încercând în zadar să-l rupă;
Este puternic, subțire, transparent și simplu.

Sufletul e la fel de subtil este la fel de simplu ca acest fir.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este thomas-edwin-mostyn-1864-1930..jpg
Artist, Thomas Edwin Mostyn, 1864-1930.

Obișnuim să apreciem noduri încâlcite,

Cu oarecare pasiune falsă,
Căutăm subtilități, fără a crede că este posibil,


combinăm măreția cu simplitatea, în suflet.

Vezi articolul original

amintiri citite

poate că micile noastre gesturi

Hideaga

de bunătate
ar putea schimba
întrucâtva traiectoria
acestei lumi

aşteptând curcubeul
să iasă din spatele
norilor
să renunţăm
la ură

să repetăm
în gând

de mii de ori
de sute de mii de ori
că merită să trăim
într-o lume
curată

urmându-ne visul
şi cultivând
iubirea
să păstrăm

în inimi
trează

speranţa.

13.08.2021

Vezi articolul original

amintiri citite

sub pleoapa zilei (august)

Hideaga

uită-te şi tu
cât de frumos
îşi înalţă privirea
spre cer

floarea soarelui
iar zilele
curg
şi se repetă
într-una
azi
va fi ieri
ieri va deveni
alaltăieri

de bună seamă
are să urmeze
şi-un
mâine
cu miresme
de întomnare

îmbrăcat în frunze
tremurate

sub pleoapa zilei
viaţa e

o respiraţie
în surâs
autumnal.

Vezi articolul original

amintiri citite

visând [ printre tufele de lavandă ]

Hideaga

mâinile mele
descâlcesc nodurile
de volbură
care năpădesc plantele

împăcată pe deplin cu mine
mă gândesc tot mai serios
că poate în adolescenţă
ar fi fost bine

să mă fac agricultor
aş fi alergat toată ziua
pe câmpurile însorite
printre activităţile mele
prioritară

ar fi fost promovarea
culturilor bio
acum dimineţile
citind presa îmi beau
cafeaua

stropesc grădina
şi-mi odihnesc sufletul
visând
cu ochii deschişi.

Vezi articolul original

amintiri citite

Iar septembrie-i

Poezii din suflet, cu suflet, pentru suflet de Aura Popa

Iar septembrie-i, iar toamnă,
iar pe frunze mi le-ndeamnă
la plutiri dorul de ducă…
Iarăși iarba își usucă
verdele cel pal în soare
și se umplu de culoare
zările, ce ruginite,
par oricui că-s înflorite…
Păsările iar își lasă
goale cuiburile ca să
scape de îngheț, de nea
căci departe, vremea rea
nu-i și ele simt și știu
ce-aduce albul pustiu…
Iar septembrie-i, iar cântă
prin grădini toamna când zvântă
faldurile de rod grele
și-ochii dorurilor mele…

Aura Popa, 01.09.2020

Vezi articolul original