amintiri citite

epoca de aur

arta si natura

Ignoranța orbitoare ne induce în eroare. Van Gogh

Picturile murale ale Capelei Sixtine sunt printre cele mai importante exemple ale tipului de pictură dezvoltat în Florența la sfârșitul secolului al XV-lea.

Pietro Perugino (1446/1452 – 1523), născut Pietro Vannucci, a fost un pictor renascentist italian.

Perugino a fost, de asemenea, singurul artist care și-a lăsat semnătura în Capelă, deasupra scenei botezului din primul compartiment de pe peretele de nord. Contribuția lui Perugino a fost mare, picturi murale ale altarului. Savanții recenți au ajuns la concluzia că el a fost responsabil de întregul proiect.

Hristos înmânând cheile Sfântului Petru

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pietro-perugino-the-delivery-of-the-keys-fresco-1481-1482-sistine-chapel-rome.jpg
Pietro Perugino pictor

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pietro-perugino-sistine-chapel.jpg
Pictură, Capela Sixtină, Perugio

FrancescoPetrarca(1304-1374) a fost prozator, poet, filozof, pictor.

•”Iubirea este harul încununat al omenirii, cel mai sfânt drept al sufletului, legătura de aur care ne leagă de datorie și adevăr, principiul răscumpărător care reconciliază în principal inima cu viața și…

Vezi articolul original 332 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Dintr-un gând răzleț

Gânduri rebele

Cu inima trezită, dintr-un gând răzleț,
călătoresc prin lume, un templu interzis,
golindu-mă de mine, neastâmpărată
și fără minte, zbor în tăcere furând cuvinte.

Călătoresc zburând, fără un scop anume,
rătăcind deasupra tuturora, ochii-mi sunt
clepsidra timpului ce trece, tăcută și nostalgică,
aud mereu un strigăt din ramuri înflorite…

Șoapte și cuvinte răzbat mereu,
chiar de se rătăcesc prin labirintul vieții,
pot păstra esența din sufletul meu
sub o perdea de lumini și umbre

aud ades melodiile iubirii în șoapta inimii.

Vezi articolul original

amintiri citite

Rupturi de strălucire. Capitolul 5

Ideile ștefaniei

-Îmi dai și mie o țigară? 

-Nu știam că fumezi, zise Sonia, întinzându-i pachetul.

-Mai mult mă prostesc ocazional…zise Daniela luând o țigară din pachetul Soniei. Luă bricheta de pe masă și o aprinsese. Să știi că îmi pare rău că am creat discuții între voi doi…

-Nu,  Dani. S-au acumulat tensiuni între noi, nu ești tu de vină. Pur și simplu, nu înțeleg de ce niciunul dintre voi nu vrea să-mi povestească ce s-a întâmplat…

-S-a întâmplat acum 15 ani… eu aveam 11 ani, iar prietena mea cea mai bună avea 16 ani și era îndrăgostită de Jova. N-am știut mult timp asta, la început mi-a ascuns, dar îmi căuta compania doar când era Jova prin preajmă. Apoi într-o zi, mi-a zis că  ea vrea să se mărite cu fratele meu. La început am râs, crezând că e o glumă, dar apoi am înțeles că ea vorbea serios…Iar pe…

Vezi articolul original 750 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Perseidele, momentul dorințelor și cea mai spectaculoasă ploaie de meteoriți

Aura B. Lupu

Perseidele sunt o ploaie de meteori, nu o ploaie de stele, cum îmi place mie s-o numesc, greșit, ce-i drept, pentru că ploile de stele sunt un fenomen foarte rar, în timpul lor se pot observa câteva mii de meteori pe oră, spre deosebire de câteva sute în timpul ploii de meteori.

Ploaia de meteori, stelele mele căzătoare (uite o denumire mai poetică și totodată corectă😁) apare atunci când Pământul trece prin fluxul de resturi provenite din coada unei comete, în cazul Perseidelor, cometa Swift-Tuttle.

Meteorul tipic rezultă dintr-o particulă care are dimensiunea unui fir de nisip și care, intrând cu o viteză uimitoare în atmosfera Pământului, se vaporizează, lăsând o dâră luminoasă pe cer. Orice obiect mai mare decât un strugure va produce o minge de foc, care de multe ori este însoțit de o strălucire persistentă, parcă o explozie, eu am văzut asta o singură dată…

Vezi articolul original 401 cuvinte mai mult

amintiri citite

Zâmbetul dintre flori

Gânduri rebele

Avea obiceiul să-și pună gândurile în filele unei agende cu coperți roșii, avea impresia că acea culoare, pe care o avea fiecare agendă din anii trecuți, îi proteja gândurile care aveau mereu tendința să evadeze din filele scrise citeț, un fel de mărgean cu perle albastre precum ochii lui. Poate unora li se părea bizar să-l vadă mereu cu acea agendă cu coperți simple de culoare roșie, o culoare preferată femeilor nu unui bărbat în toată firea. Dar lui nu-i păsa, își iubea agendele care se înmulțeau de la an la an. Era un fel de tezaur pe care-l respecta mai mult ca orice. Erau gândurile lui rebele, acele gânduri care-l amuzau când le recitea în serile de vară răcoroase pe veranda casei de unde se vedea marea, o mare uneori agitată, alteori liniștită. Era o zonă retrasă în care foarte rar se rătăcea cânte un turist care-și dorea liniște…

Vezi articolul original 695 de cuvinte mai mult