odată am inventat un personaj căruia îi plăcea să schimbe din gura lui în gura prietenei lui, și invers, o bomboană acrișoară. pe prietena lui o chema roberta. evident că nu am terminat de scris povestirea până la capăt. acțiunea se petrecea într-un loc aflat la malul unei mări imaginare, era cu un personaj pe care îl chema taica-mare, proprietarul unui carusel, cu niște tipi de la paza de coastă, și era scrisă în stilul lui céline, dar era și un pic romantică, pe alocuri. o scriam pe foi de hârtie de culoare verde. mi-a plăcut mult hârtia aceea, mai ales când o așezam în mașina de scris de culoare galbenă, parcă era îmbrăcată cu o rochiță. era foarte fină, și avea caractere franțuzești nu știu când m-am despărțit de ea, au fost așa de multe mutări în viața mea, încât pur și simplu nu îmi aduc aminte ce am…
Vezi articolul original 382 de cuvinte mai mult
Cronopedia 