amintiri citite

Caruselul -capitolul 7

Poezii pentru sufletul meu

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 7

CAP. 7
Când am intrat în casă, mama şi-a dat
seama imediat că am rezolvat problema
care-mi ardea sufletul. Eram cu adevărat
fericit. Am sărutat-o pe obraz, i-am zâmbit,
apoi m-am retras în camera mea. Trebuia
să savurez singur ceea ce am trăit în
ultimele ore, apoi am să-i împărtăşesc şi
mamei bucuria mea.
-Mă bucur fiule, îmi spuse ea zâmbind.
-Pentru ce?
-Ştii tu ! Când ţi-ai terminat de savurat
bucuria să vii să mănânci.
-Mersi mami, te iubesc !
-Şi eu, fiule.
M-am aruncat în patul meu şi am stat cu
ochii închişi o bună bucată de vreme. Am
vrut să revăd cu ochii minţii tot ce se
petrecuse în viaţa mea, dar cel mai mult mă
interesau ultimele ore. A fost mai mult decât
am sperat, şi asta îmi dădea putere să merg
mai departe, să-mi pun o nouă ordine…

Vezi articolul original 1.998 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.