Caruselul
roman
Scriitor: Aurelia Oanca
Capitolul 7
CAP. 7
Când am intrat în casă, mama şi-a dat
seama imediat că am rezolvat problema
care-mi ardea sufletul. Eram cu adevărat
fericit. Am sărutat-o pe obraz, i-am zâmbit,
apoi m-am retras în camera mea. Trebuia
să savurez singur ceea ce am trăit în
ultimele ore, apoi am să-i împărtăşesc şi
mamei bucuria mea.
-Mă bucur fiule, îmi spuse ea zâmbind.
-Pentru ce?
-Ştii tu ! Când ţi-ai terminat de savurat
bucuria să vii să mănânci.
-Mersi mami, te iubesc !
-Şi eu, fiule.
M-am aruncat în patul meu şi am stat cu
ochii închişi o bună bucată de vreme. Am
vrut să revăd cu ochii minţii tot ce se
petrecuse în viaţa mea, dar cel mai mult mă
interesau ultimele ore. A fost mai mult decât
am sperat, şi asta îmi dădea putere să merg
mai departe, să-mi pun o nouă ordine…
Vezi articolul original 1.998 de cuvinte mai mult