Astă seară am văzut primul și singurul meci din întreg campionatul UEFA. S-a întâmplat să fie tocmai finala, deci cu atât mai bine pentru mine. 🙂 Tot ce s-a consumat până acum am aflat numai „din părți”, întrebând colegi pe la muncă sau citind cronicile voastre. Cine cu cine a jucat, cine pe cine a bătut… Mai mult ca să mă aflu în treabă. Dacă nu a fost și echipa noastră până măcar pe aproape, mi s-a părut fără miză totul. Și asemenea vulpoiului care zice de struguri că-s acri, mă gândeam și eu azi la „norocul” că nu suntem noi în locul italienilor. Se vehicula că englezii vor cumpăra arbitrii, ori poate chiar jucători de la echipa adversă, orice-oricum-oricât, numai pentru a câștiga încă o dată trofeul, care abia prin `66 a mai fost pe aici.
It’s comming home! era speranța de pe buzele tuturor.
Iar dacă nu!… E-heii!…
Vezi articolul original 383 de cuvinte mai mult