Despre regrete…

Experientia docet

Citisem demult un articol despre regretele celor care sunt pe patul de moarte. Era o listă destul de amplă. Am remarcat asemănările și mă gândeam cât de diferiți și, totodată, la fel sunt oamenii. Mai devreme sau mai târziu încep să se gândească la suflet și la darurile de care a fost privat acesta. Nu știu dacă aceste gânduri sunt dirijate de conștientizarea multor lucruri sau de frica unui fapt iminent…

Când apar regretele? Care sunt ele? Mă refer la regretele temeinice, care țin de suflet. Pentru unii și lipsa unei mașini la modă e un regret, pentru alții – lipsa liniștii sufletești… Unii au regrete doar la finalul vieții, alții – au o listă întreagă inițiată din anii fragezi, pe când unora nu le pasă de nimic, nu au regrete, se lasă duși de valul destinului. Totuși, regretele apar spre maturitate când viața impune niște calcule, un debit-credit al…

Vezi articolul original 229 de cuvinte mai mult

Lighioana pe care o cheamă ,,Cinstit”…

Experientia docet

Demult nu am scris. Chiar nu îmi doream să scriu , să fac vreun articol, nici aici, de cele științifice nici nu mai zic. Mi-au tăiat aripile și mi-au băut sângele din răni!

Am avut parte de multe nedreptăți în viață, însă mereu am crezut că, totuși, poți obține ceva în viață prin valori umane posedate, străduință și gânduri curate, intenții cinstite. Totul am dorit să obțin cinstit, mi-am dorit un trai cinstit așa cum m-au învățat părinții. Am văzut eu din copilărie că părinții nu prea au obținut nimic cu acest ,,cinstit” al lor, puteau avea și ei dacă nu bogății măcar o viață mai bună. Acum constat cu regret cât de mult am de suferit din cauza unor valori educate în mine de către ei. Într-o societate putredă, unde totul pute a corupție, pile și nepotism eu am crezut în această lighioană care se numește ,,cinstit”, poate, mai…

Vezi articolul original 434 de cuvinte mai mult