amintiri citite

Oximoron (21)

Fericirea dintr-o clipă

Intuise bine Doinița, căci soțul ei exact așa simțea: că se sufocă în spațiul domestic, el fiind obișnuit cu libertatea totală. Lui Oxi, ca spiriduș, îi plăcea să tot zburde pe câmpii, să danseze cu nimfele pădurii, să poată pleca și veni oricând și de oriunde, fără opreliști. Să facă numai și numai ce-i place. Prin urmare, oricât de dragă îi era mândra sa, Oximoron de-abia așteptase să simtă din nou gustul cel dulce al libertății.

Se bucurase, desigur, alături de soția lui, atunci când aflaseră că vor fi părinți, dar mai mult pentru Doinița fusese el fericit, fiindcă știa că ea își dorește mult să se împlinească și ca mamă. Dar Oxi nu-și dorea copii și -de aceea, bebelușul lor îi crea doar disconfort, îngrădindu-i și mai mult libertatea. Se simțea constrâns bărbatul, atât fizic, dar -mai ales- spiritual, fiindcă Doinița era mereu într-atât de obosită, încât nu-i mai…

Vezi articolul original 730 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Oximoron (20)

Fericirea dintr-o clipă

În acea dimineață de sfârșit de primăvară, când deschise ochii în zorii acelei zile, Doinița își aminti că astăzi sărbătoreau chiar aniversarea lor. Se împlineau trei ani de la ziua aceea binecuvântată în care se regăsiseră și la finalul căreia zâna Primăvară îi și cununase. Iar mai apoi, ei porniră pe drumul vieții, împreună și fericiți.

Și, Doamne, cât de bine le fusese la început..! Erau într-atât de îndrăgostiți, încât își petreceau mai tot timpul nedespărțiți, în căsuța lor, cea pe care o primiseră în dar de la aceeași zână bună. Da, în casa lor, pe care toate făpturile magice le-o și amenajaseră, împodobind-o întocmai ca pe o căsuță din povești, dar și dotând-o cu de toate ce le-ar fi fost de trebuință într-o gospodărie.

La început, celor doi soți le-a fost… exact ca-ntr-o poveste! Apoi, încet-încet, mirajul iubirii s-o fi destrămat, pesemne, se gândea acum tânăra femeie, fiindcă -în…

Vezi articolul original 835 de cuvinte mai mult

amintiri citite

ZIUA DE 14 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

1527: Petru Rareş vine pentru prima dată la domnia Moldovei.

Petru Rareş a fost fiul natural a lui Ştefan cel Mare al Moldovei. Conform tradiţiei orale, Petru a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje (nişte care mari, trase de patru sau şase boi).

De aici şi porecla de Petru Măjerul. S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflându-se aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat, târgoveţ din Hîrlău”.

După moarte, domnitorul este înmormîntat la mănăstirea Probota.

1527: A murit Stefan al IV-lea, domnitorul Moldovei (din 1517), intrat în istorie sub numele de Stefan cel Tânăr, sau Stefaniţă…

Vezi articolul original 2.809 cuvinte mai mult