poem în proză

arta si natura

Un poem frumos ”Desiderata”, aparține scriitorului american Max Ehrmann, a fost compusă în anul 1927.

Mergi domol prin gălăgie și pripă și amintește-ți câtă pace ar putea fi în liniște. Pe cât posibil, fără să te dai bătut, fii în bună înțelegere cu toată lumea. Spune adevărul tău calm și limpede și ascultă pe ceilalți, chiar pe proști și pe ignoranți; și ei au povestea lor. Evită pe cei zgomotoși și agresivi, ei sunt vexații ale spiritului. Dacă te compari cu alții, poți să devii încrezut sau amar; pentru că întotdeauna vor fi alții mai mari și alții mai mici decât tine însuți. Bucură-te de împlinirile tale, la fel ca și de planurile tale. Păstrează interes pentru profesia ta, dar fii modest; e o adevărată avere în vremurile de restriște. Exercită precauție în afaceri, fiindcă lumea e plină de șmecheri. Dar nu lăsa aceasta să te orbească în ceea…

Vezi articolul original 178 de cuvinte mai mult

Profan și sacru

Gânduri rebele

Între profan și sacru, pe drumul către soare,
Ne mai răbdăm povara și dorul unui zbor.
E praf pe drumul nostru și-n vis izbăvitor
Omida poarta aripi zburând din floare-n floare.

Ne mai răbdăm povara din suflet fără trup
Intre profan și sacru pe drumul ce ne-mparte.
Ni-s căile spinoase, ni-s visele deșarte
Cănd trupuri tot mai goale de suflete, se rup…

Între profan și sacru, omida-și plânge zborul
Spre floarea ce-a privit-o de sub o frunză ruptă.
Răscumpărându-și trupul, în visul ei se luptă
Și-i pare zbor de îngeri când o apucă dorul.

Cum este pentru tine călătoria noastră?
Ce vis te-nsângerează, spre care zbor suspini?
Ți-e rugul pentru suflet, ți-e fruntea pentru spini,
Te-ntorci din drumul aspru spre calea cea albastră?

Între profan și sacru e-un dor spinos de verde,
O cruce pe-o colină și mărturia mea,
Când agățat de-o frunza ce n-am s-o pot păstra
Visez tăcut…

Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult

Revelațiile vieții

Gânduri rebele

Aflat în permanentă căutare de răspunsuri, un tânăr şi-a luat bicicleta şi a pornit cu entuziasm la drum. Era animat de bucuria explorării şi entuziasmul lui nu cunoştea limite.Păşind pe un teren necunoscut, pe drum, găseşte o cărare nouă. Nu mai existau semne care să îl ghideze şi trebuia acum să se bazeze doar pe ceea ce văd ochii şi pe ceea ce simt paşii. Acum avea doar intuiţia care se transforma în experienţă.

Cărarea se termina la râu iar el coborî de pe bicicletă. Îşi dădu seama că, dacă vrea să meargă înainte, trebuie să lase pe mal tot ce are, să renunţe la siguranţa pământului solid de sub picioare, să se încredinţeze unei forţe mai mari şi să-şi permită să fie condus de ea. Aceasta fu prima lui revelaţie.

Conducând spre casă, îşi dă seama că nu ştie mare lucru despre viaţă pentru a-i putea ajuta pe…

Vezi articolul original 171 de cuvinte mai mult

ZIUA DE 12 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 12 ianuarieîn istoria noastră

1483: Are loc căsătoria Olenei,fiica domnului Ştefan cel Mare al Moldovei,(numită de ruși Elena Volosanca, adica românca), cuIvan cel tânăr,fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel mare(1482-1505).

Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev, s-a născut la Suceava si nu se cunoaște cu certitudine data nașterii sale (1464/1466).

Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mâna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său Ivan cel tânăr, mostenitorul tronului.

Mihai Pleştev, trimisul ţarului, a sosit la Suceava cu o numeroasă şi strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi logodna, ca procurator al tânărului Ivan.

Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre destinul ei.

Ştefan vodă îi dădu trei boieri s-o întovărăşească: Lascu…

Vezi articolul original 4.110 cuvinte mai mult