amintiri citite

Oximoron (18)

Fericirea dintr-o clipă

În lumea apelor, bucurându-se de frumosul ce o înconjura și savurând fericită sentimentul de libertate totală, sirena Doinița nici nu observă că era privită… Pentru că însuși prințul acelui ținut subacvatic se afla într-una dintre zilele sale cele melancolice și, ca de obicei în astfel de momente, pentru a-și limpezi gândurile, el înota, admirând împrejurimile fascinante ale cetății tatălui său, Neptun, împăratul mărilor. (Ați ghicit, desigur, că și tânărul prinț avea o coadă, fiind și el tot o sirenă, doar că era masculul acestei specii, numit triton.)

Când o zări pe Doinița, tritonul se îndrăgosti pe loc de frumusețea ei răpitoare și continuă apoi a o observa, dar discret, așteptând răbdător prilejul de a intra în vorbă cu domnița… Fiindcă nici nu se îndoia prințișorul că și fata ar fi tot de neam împărătesc. Și, de îndată ce o văzu înotând către suprafață, o urmă, iar apoi i se și…

Vezi articolul original 900 de cuvinte mai mult

Un gând despre „Oximoron (18)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.