amintiri citite

Oximoron (13)

Fericirea dintr-o clipă

Când se trezi din leșin, Alin era un alt om, având acum toate amintirile. Își privi prietenul și-i zise:

-Îmi amintesc, îmi amintesc absolut tot!, iar apoi începu a plânge, fiindcă avalanșa de amintiri și de trăiri era copleșitoare, dar și Oxi, un suflet sensibil, chiar dacă era ș-un mare ștrengar.

Oracol îl lasă un timp să plângă, știind că era vremea lacrimilor, pe care nu ar fi putut-o împiedica, cât era el de elf fermecat… Când, într-un târziu, prietenul său îl privi direct și-i zâmbi amar, îi spuse:

-Mult timp am crezut, dragul meu prieten, că nu a fost un dar, ci un blestem cadoul zânei Primăvara pentru tine. Dar acum îl văd ca pe o binecuvântare. Da. Aveam nevoie și tu și eu să conștientizăm că…

-Că greșeam nespus, îi luă vorba din gură Oximoron. Dar nu aveam minte la acea vreme… Mă întreb… Oare, oare am…

Vezi articolul original 850 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.