Amintindu-și de Amina, Alin simți și o oarecare apăsare pe suflet. Își spunea… Îmi e dragă cu adevărat, însă, dacă ar fi momentul să aleg acum, tot pe Doinița mi-aș face-o mireasă. Dar Amina arăta atât de fericită, încât nu am putut să îi spulber visul cel frumos. Oare nu am greșit? Nu, fiindcă i-amdat, prin această speranță, o stare de foarte bine. Cum ar putea fi asta un lucru rău? Cu aceste cuvinte se amăgea singur trubadurul nostru, iar gândul acesta iluzoriu îi ridică pe loc povara de pe inimă.
Porni iar la drum, intrând acum în pădurea cea fermecată. Aceasta îi aminti de nimfe și Alin își spuse… Ce bine mă simțeam când dansam împreună cu ele! Eram parcă în elementul meu. Oare ceea ce nu-mi amintesc despre mine o avea vreo legătură cu tărâmul acesta? Gândul îi dădu dureri de cap, așa că și-l…
Vezi articolul original 535 de cuvinte mai mult
