amintiri citite

Oximoron (8)

Fericirea dintr-o clipă

Au trecut șase luni de la ziua Gălbioarei și, între timp, multe se mai întâmplaseră, atât pe tărâmul fermecat, cât și în lumea oamenilor. Despre toate vă voi povesti în continuare…

V-ați imaginat -desigur- că biata zână Vara atâtea lacrimi vărsase și în fiece noapte, la început, încât lumea spunea că un anotimp mai ploios nu mai existase vreodată pe Pământ. Dar după ploaie, iese întotdeauna soarele, chiar și pe cerul sufletului, mai ales când ai în jur prieteni buni. Și îi avea crăiasa noastră, iar zilele sale îi erau tot mai însorite, atât datorită, cât și de dragul acestora… Și, cum soarele de după ploaie mai dă naștere și câte unui curcubeu, încet-încet, zâna reuși a privi iar doar înainte.

Înțelesese și acceptase faptul că Oximoron era un seducător adevărat și că unele calități ale oamenilor ca bunătatea, frumusețea și buna credință se întâmplă să mai fie și exploatate…

Vezi articolul original 832 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.