amintiri citite

Oximoron (6)

Fericirea dintr-o clipă

În aceeași seară, deși se urcă în pătuc să se culce, Măriuca noastră n-avea deloc de gând să închidă ochișorii și să adoarmă, ci o tot căuta cu privirea pe bunica, abia așteptând-o să revină în cameră, pentru a-i citi în continuare povestea. De cum o zări, ștrengărița îi și spuse:

-Bunico, vii ca să-mi citești mai departe, da?

-Viu acu’, pui drag, doar să mai pun niște lemne pe foc, să nu se stingă, că mare viscol i-afară!

-Păi, Crăiasa Zăpezii este mânioasă, bunico, nu-ți aduci aminte din poveste?!

-Ba da, ba da, Măriucă scumpă, cum să nu? Ei, hai că am terminat aici! Ia să iau și cartea…așaaaa…iar amu să m-așez… și s-o deschid… mai zise bunica, descriind ce făcea, după care îi citi mai departe:

„Prima oară când Oximoron a zărit-o pe Doinița, fata dansa la horă, în satul ei, alături de flăcăi și de alte fete…

Vezi articolul original 538 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.