În toată forfota aceea matinală
Un adolescent explica la telefon
Cât de mult îl iubește prietena lui
Aș fi vrut să îi cer să tacă
Grobian și cinic
El continua
Era atât de fericit încât însuși metroul mergea mai repede
Am remarcat nu doar eu forța iubirii
Care face totul mai ușor
Chiar și ceilalți călători se apropiaseră mai mult, mai mult
Adolescentul respira cu greu de atâta mulțime care îl înconjurase
Și tot povestea cât de mult îl iubește
Mă învinețisem la față
Ce norocos?!
Ba chiar un muncitor burtos care bea bere la pet
Mi-a dat o țigară
Calmează-te! Mi-a zis.
Am aprins-o, dar iubirea țâșnea fără stavilă din ochii adolescentului
Ca o sabie romană în pieptul unui barbar
Mi-a pus căștile la urechi cu o piesă tristă maxim
Fără efect
auzeam fiecare sunet, fiecare geamăt
Iar adolescentul avea de gând să meargă până la ultima stație
Efectiv
Vezi articolul original 42 de cuvinte mai mult