Când dracu’ își bagă coada,

Duminică, 25 octombrie 2020 - 21:02 Ioan M.Lasă un comentariu

O avea și neatenția partea ei

Gri, frig, umezeală, neliniște, draci. Duminică. În oase, în creier și-n suflet. Voi aveți zile de astea? Sigur că aveți! Și eu. Și nu una-două, mai multe, că ăstora nu le place să se plictisească, vin în gașcă. Și-atunci n-ai decât două variante: ori faci yoga sub plapumă până ți se pare că a trecut alinierea nașpa a planetelor din zodia ta ori treci pe la biserică, iți faci vreo trei cruci mari așa din ușă, ca să ajungă, ceri iertare la toți sfinții, morții și viii la care suspectezi că le-ai greșit și, preventiv, la cei la care există riscul s-o faci în viitor, îți bagi capul în găleata cu apa sfântă până simți că nu mai reziști, iei și câteva butoaie acasă și niște mănunchiuri de busuioc și…aștepți. Că, în fond, ce altceva poți să faci?! Nimic. Cu destinul nu te…

Vezi articolul original 867 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Toamna la Piatra Șoimului

Duminică, 25 octombrie 2020 - 21:01 Ioan M.Lasă un comentariu

peterlengyel

În bazinul Săpânței, pe un afluent se poate urca spre sud, spre marginea Platoului Vulcanic Igniș – ajungând la Piatra Șoimului. În zona din vecinătatea Pietrei valea este adâncă, sălbatică, având abrupturi prăpăstioase, păduri bătrâne, arbori căzuți la pământ. Și niște bolovani uriași, de multe tone sau zeci de tone bucata, care s-au desprins cândva din marginea platoului și au rupt totul în calea lor căzând către baza văii. Interesant că bolovani de aceștia uriași au rămas opriți și prin pădure, acum acoperiți de straturi de mușchi, licheni, arbori crescuți pe ei. Este posibil ca la vremea în care au căzut au fost opriți pe versant de ceva arbori multiseculari, cu sute și mii de ani în urmă. Dacă ar veni acum în jos, probabil că arborii de azi (când nu prea vezi coloși multiseculari) nu ar rezista unor asemenea lovituri, și nu ar opri bolovani de asemenea dimensiune. Ei…

Vezi articolul original 519 cuvinte mai mult

amintiri citite

Cuvinte, înțelesuri și forme

Duminică, 25 octombrie 2020 - 20:55 Ioan M.Lasă un comentariu

Gânduri rebele

Poezia când se scrie în tăcere
răsare de undeva dintr-o altă lume
de simțiri, trăiri, iubiri,
se deschide cu grație

printre miile de cuvinte,
o lume cu frecvențe ce devin vibrații,
ea nu se citește, se simte, atunci
cuvântul străbate Universul sufletului
altfel nu reprezintă nimic pentru suflet
și mai ales simțiri în gânduri.

Să taci o mie și una de cuvinte
adunându-le-ntr-un poem
să le transformi ușor în sărbători
dăruind comori și-o mie de binecuvântări
înveți încet, încet, să zbori.

Acum și întrebarea: De ce scrie poetul?
Ca să-și vindece sufletul de indiferență,
ignoranță, pasivitate și negativism
pentru că îi face plăcere
să creadă că lumea în care trăiește
poate fi mai frumoasă și mai bună.

Vezi articolul original