TOAMNĂ TRISTĂ –––––– E toamnă iar și frunza ruginie S-a așternut covor peste alei, Și, ce parfum de struguri copți în vie Cu-a lor licoare dulce-aurie, Te-îmbie, savurând-o când o bei! Dar ce păcat, cu-această pandemie Că prin orașe, mustării nu sunt , Simbolurile toamnei brumărie Ce ne-aducea atâta bucurie, La un grătar cu mici,… Citește în continuare Picătura de cultură.TOAMNĂ TRISTĂ
Zi: 24 octombrie 2020
Mama, zi „cavalaude”!
Era un cântec? O doină? O baladă? Era o aripă de înger sau un clopoțel? Nu mai știu. Nu-mi mai amintesc versurile deloc. S-a lăsat o pâclă peste amintire, și peste ființa mea. Un zid. O moarte mică. Cineva, nu știu cine, mi-a smuls cântecul ăsta din memorie. L-a rupt din mine, din carnea mea,… Citește în continuare Mama, zi „cavalaude”!
Lăsați virusul să vină la mine
Îmi curg ochii, nasul, mi s-au umflat vinele pe mâini dar, doar paradoxal, mă simt mult mai bine. Hreanul de anul ăsta e mai a dracului ca cel din anii trecuți, adevărul e că am și târguit niște rădăcini vânjoase, aprige, care mă fugăresc din bucătărie după ce dau una prin răzătoare, și-s periculoase și… Citește în continuare Lăsați virusul să vină la mine
Cândva
Singur acum, nisipul plajei nu mă mai știe… Cândva, din umbra pașilor tăi încolțeau scoici în care-ți ascundeam fiecare oftat, tu, primăvara unei mări ce ne tăinuia atingerile, preschimbându-le-n minunății, în adâncuri… Cândva, un descântec era mersul tău, se topeau fire de nisip sub vrajă, tu, ca un foc despletit de jarul niciodată stins al… Citește în continuare Cândva
DOR DE APRIL
Mi-aș urca în cer durerea să mi-o știe numai sfinții și aș blestema părinții zilei ăsteia de Toamnă. Spune-mi, Mamă de Aramă! ce-ai făcut cu înverșunarea merilor dulcegi de ambră și cu isma iasomiei din chiorchinii de salcâm cei mieroși cu floarea albă; unde ai ascuns culoarea și rochia gemă de nalbă a fecioarei lui… Citește în continuare DOR DE APRIL
