amintiri citite

Repetitiv

poezieproza

Repetitiv
De Gabriela Mimi Boroianu
15.10.2020

Cu iz de mucegai vine-nserarea.
Plouă. Plouă mărunt… Şi obosit de-acum
Un trandafir sfidează întristarea
Şi-aruncă-n viață ultimul său parfum

Un gând se lasă-n vânt şi-i risipit
Fior, trecând prin timpul ars în frunze;
Ca un bătrân ursuz şi obosit
Orașul freamătă mărunt din buze.

E toamna rodnică-n atâtea vini,
Ca un burduf prea plin stă se să crape…
Peste oftatul jalnic, din grădini,
Şi cenuşiul vieţilor deşarte…

Ca doi copii ce-mpart mereu ceva
E îmbufnat și cerul și pământul,
Iar toamna asta a mai fost cândva
Când din neant se aduna cuvântul.

În lăcrimarea zorilor de zi
Repetitiv se vor petrece toate
Poeții-s alții, însă-n poezii
Aceeași viață-n versuri se desparte.

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.