amintiri citite

În memoria lui Don Profesore

Copii la indigo Beznă. De cum am dat colțul străzii și am început să urc dealul observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției, deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate… Sunt pierdut în vălătuci ca de fum și simt […]

În memoria lui Don Profesore

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.