amintiri citite

Introspecţie

poezieproza

Introspecție
de Gabriela Mimi Boroianu
19.08.2018

Dacă nu iubeam apusul
nu te-aș fi-ntâlnit nicicând
Și n-aș fi aflat ce poate
un cuvânt să zămislească,
Nici că umbrele-nserării
se pot întrupa din gând,
Măști de înger așezând
peste față omenească…

Nu aș fi aflat că ura
are gura zâmbitoare,
Nici că ochii care poartă
cerului seninu-n pleoape
Pot tăia-n inimi crevase,
adâncimi ucigătoare,
Bucuria tinereții
între palme s-o îngroape…

Poate mi-ar fi fost mai bine
dimineața să-o-ndrăgesc,
Să mă spăl pe ochi cu șoapta
răsăritului de soare
Și scăldată de lumină,
precum pruncul să-ndrăznesc,
libertății să-i dau aripi –
spațiu să se desfășoare…

Poate că iubind amiaza
aș fi fost mai împlinită,
Aș fi cunoscut căldura
vorbelor mângâietoare,
Aș fi înțeles iubirea
și n-aș mai fi fost vrăjită
De cuvintele șoptite
și atât de-nșelătoare…

Însă am iubit apusul…
sângerare risipită
‘ntr-un târziu senin de vară.
Pe-a destinului cărare
Adunând visări deșarte,

Vezi articolul original 8 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.