amintiri citite

Seninul din clepsidră

Gânduri rebele

Ghirlandele de cuvinte

din care pot construi orice

le port cu mine-n gânduri

cu aceeași seninătate

căutând seninul în natură

sau în tonuri de vioară

învățând să fiu senină.

Nu forțez avansurizălude

nu revendic lirice laude

invizibil mă strecor tacit

fără a lăsa-n urmă daune

chiar de sunt un suflet-vânt

care nu va înceta să adie.

Nu pot fi legată sau vânată

îmi place zborul de albatros

și fluture albastru

o căutare tumultos de necunoscută

încercând să dau un sens

acelor distincții mici sau mari

care mă fac să iubesc

acel nisip care curge din clepsidră

și este important,

fugind de labirinte complexe

care-mi determină inima să valseze.

Vezi articolul original

amintiri citite

Introspecţie

poezieproza

Introspecție
de Gabriela Mimi Boroianu
19.08.2018

Dacă nu iubeam apusul
nu te-aș fi-ntâlnit nicicând
Și n-aș fi aflat ce poate
un cuvânt să zămislească,
Nici că umbrele-nserării
se pot întrupa din gând,
Măști de înger așezând
peste față omenească…

Nu aș fi aflat că ura
are gura zâmbitoare,
Nici că ochii care poartă
cerului seninu-n pleoape
Pot tăia-n inimi crevase,
adâncimi ucigătoare,
Bucuria tinereții
între palme s-o îngroape…

Poate mi-ar fi fost mai bine
dimineața să-o-ndrăgesc,
Să mă spăl pe ochi cu șoapta
răsăritului de soare
Și scăldată de lumină,
precum pruncul să-ndrăznesc,
libertății să-i dau aripi –
spațiu să se desfășoare…

Poate că iubind amiaza
aș fi fost mai împlinită,
Aș fi cunoscut căldura
vorbelor mângâietoare,
Aș fi înțeles iubirea
și n-aș mai fi fost vrăjită
De cuvintele șoptite
și atât de-nșelătoare…

Însă am iubit apusul…
sângerare risipită
‘ntr-un târziu senin de vară.
Pe-a destinului cărare
Adunând visări deșarte,

Vezi articolul original 8 cuvinte mai mult

amintiri citite

Înstelată, noapte înstelată- Vincent Van Gogh

arta si natura

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este vincent_van_gogh_starry_night_over_the_rhone__64560.1409541536.1280.1280.jpg
Înstelată, noapte înstelată

Vincent Van Gogh pictor impresionist s-a născut la 30 martie 1853, în Olanda.

În martie1886artistul s-a mutat laParisși acolo i-a descoperit peimpresioniștiifrancezi. A ajuns laArlesunde a colaborat cu pictorulPaul Gauguin.

În timpul vieții sale pictorul Vincent Van Gogh a vândut un singur tablou („Red Vineyards in Arles”), iar exact o sută de ani mai târziu, la licitația din New York, „Portretul dr. Gachet” a fost cumpărat cu 82,5 milioane de dolari (printre picturile record ). Călătoria sa dramatică pe pământ sa încheiat cu disperare și sinucidere. Van Gogh a trăit doar 37 de ani, dintre care doar ultimii șapte au fost dedicați picturii. Dar moștenirea lui creativă este uimitoare. Aceasta este de aproximativ o mie de desene și aproape același număr de picturi create, ca urmare a pasiunii creative. Van Gogh a devenit ultimul mare artist…

Vezi articolul original 372 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Temeri

69

      Din ochiul somnoros al soarelui, o rază mangâia timid omenirea, vestind o altă zi blândă, luminoasă de octombrie. O simțeam strecurându-se, încet dar insistent, prin draperia grea, crem. Toamna își făcuse loc în rostul timpului lin, cu un pulover în plus pe umeri,  o ploaie rece aici, o frunză îngălbenită dincolo, o durere în genunchiul stâng, un strop de melancolie rostogolită pe obrazul drept, în timp ce gânduri  altfel, mai simțite parcă, plutesc pe aripile unui pelegrinaj existențial, așa ca o ședință de psihoterapie cu noi înșine, frumoase dar complexe, uneori dureroase dar necesare, prea dure sau prea sincere, ce ating coarde sensibile, intime ale propriei ființe.
    Clopotele bisericii de peste stradă, bătând ritmul trezirii la viață a unei noi dimineți, mă trag brusc din profunzimi. Vocile străzii, motoare, o frână la semafor, un autobuz în stație, balamale de porți grele în deschidere urcă încet spre înălțimea etajului…

Vezi articolul original 417 cuvinte mai mult

amintiri citite

Când toamna e prezentă

Gânduri rebele

Mă îmbrac în culorile toamnei

să estompez culorile întunecate

și orice ce-ar fi în neregulă

de-a lungul unei zile tomnatice

când zveltă ajunge la fereastră

așteptând în tăcere soarele…

Mă pierd uneori prin gânduri

și încerc zadarnic să nu iubesc

primăvara-n floare

cu miros de toporaș și tămâioare

la o plimbare prin natură…

Nu știu, de ce, simt că trăiesc

între două anotimpuri

așteptând anotimpul nemurii

în care ritmul aripilor vieții

mă determină să simttumultul

cum trece pe lângă mine.

Vezi articolul original