amintiri citite

Arahnide

poezieproza

Arahnide
de Gabriela Mimi Boroianu
06.10.2020

Gândul lor țese o pânză invizibilă, lipicioasă, otravitoare…
Ne anihilează voinţa,
doar ca să poată muşca, hulpavi,
din libertatea noastră;
nu sug toată seva
ne mai lăsa
atât cât să supravieţuim.
Ceva din veninul lor
trece şi rămâne în fiinţa noastră
ca generațiile viitoare să se nască deja
cu statutul de victimă.
Îi recunoşti după vorbe,
după ochii care te privesc
din dosul lentilelor de om bun,
după răceala din spatele emoticonului zâmbăreţ,
după teama pe care o simți
strecurându-ţi-se sub piele
când te ating cu mierea vorbelor.

Atunci ştii că trebuie să fugi,
dar e deja prea târziu…

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.