amintiri citite

Dimineața în octombrie

Gânduri rebele

Mi-am luat aproape tăcerea

uneori nedorită

având senzația că-mi întunecă atmosfera,

astăzi picăturile de ploaie ale toamnei

îmi spălă singurătatea cu ochii ei albaștri

precum marea,

când am privit-o cu atenție la capătul străzii

fără să înțeleg ce se întâmplă,

uimirea m-a învăluitîntr-o îmbrățișare tandră

și c-o voce joasă, aproape șoptind,

mi-a spus: ”Glasul dimineții să-l asculți,

să-l cunoști, să-l înțelegi, să-l înveți pe dinafară

și-apoi să-l cânți, căci e glasul care-ți dăruiește încântarea.”

Mi-am deschis larg pleoapele

și m-am bucurat de-un soare tomnatic, vesel,

ce privea încântat zborul frunzelor

ce-și schimbă neîncetat culoarea-n arămiu,

astfel am urmat calea zorilor,

cu pașii scurți ai sufletului,

pentru a întâmpina o nouă zi cu soare.

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.