amintiri citite

Busuioacă de Montacino

Mihail stories

La un colț de cotitură, mai la dos, e o crâșmă de fițe. Numai BWM-uri , Merțane trase-n argint…

Asta n-ar fi, dar în clădirea aia mi-am mâncat eu tinerețile pre când eram inginer la GOSLOC Bârlad și încercam să fac un oraș mai frumos.

Tocmai treceam pe-acolo, nema BWM-uri, nema Mețane, doar un Logan și vreo patru parașute scoase-n stradă.

Ș-așa-mi vine mie, câte-o dată…

Ei, și dacă-mi vine…

Îl iau pe Costică deoparte: Mă, mai ai niște sticle de-alea vechi? Că tu n-arunci nimic!

̶  Da’, ce-ți veni, se uită ăsta, suspicios, la mine.

‒ Am un plan! Fii atent la mine…

Sâmbătă seară ne punem la țol festiv și-o moacă de mafioți, l-am supravegheat personal pe Costică, care are o alură de Gică de la sculărie, i-am dat și câteva indicații prețioase și ne-am prezentat la crâșmă.

Popor cât încape, și-afară, și’năuntru. Găsim o masă. Apare un…

Vezi articolul original 324 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Cu toamna în odaie

Gânduri rebele

 

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

Autor Ion Minulescu

Vezi articolul original

amintiri citite

Dimineața în octombrie

Gânduri rebele

Mi-am luat aproape tăcerea

uneori nedorită

având senzația că-mi întunecă atmosfera,

astăzi picăturile de ploaie ale toamnei

îmi spălă singurătatea cu ochii ei albaștri

precum marea,

când am privit-o cu atenție la capătul străzii

fără să înțeleg ce se întâmplă,

uimirea m-a învăluitîntr-o îmbrățișare tandră

și c-o voce joasă, aproape șoptind,

mi-a spus: ”Glasul dimineții să-l asculți,

să-l cunoști, să-l înțelegi, să-l înveți pe dinafară

și-apoi să-l cânți, căci e glasul care-ți dăruiește încântarea.”

Mi-am deschis larg pleoapele

și m-am bucurat de-un soare tomnatic, vesel,

ce privea încântat zborul frunzelor

ce-și schimbă neîncetat culoarea-n arămiu,

astfel am urmat calea zorilor,

cu pașii scurți ai sufletului,

pentru a întâmpina o nouă zi cu soare.

Vezi articolul original

amintiri citite

O ISTORIE A ZILEI DE 3 OCTOMBRIE. VIDEO

CER SI PAMANT ROMANESC

3 octombrie, istoricul zilei

2333 i.Hr.: În Peninsula Coreană este întemeiat regatul Gojosean, eveniment care marchează nașterea legendarei civilizații coreene.

Se zice că acest regat a fost fondat de către legendarul Dangun , însă anul întemeierii sale este disputat de către istorici.

Dovezile arheologice despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei.

Numeroasele documente istorice și arheologice arată că în secolul IV i.Hr., Gojoseon era un stat înfloritor.

Din 1945 până în 1961 calendarul oficial al Coreei de sud începea cu anul 2333.

52 î.Hr.: Conducatorul galilor, Vercingetorix , se predă

armatelor romane conduse de Iulius Cezar, dupa asediul şi bătălia de la Alesia.

Vercingetorix se preda lui Cezar

Căderea Alesiei si capturarea lui Vercingetorix a marcat cucerirea romana a Galiei Libere.

A stat în închisoarea de la Tullianum din Roma cinci ani, înainte de a fi expus public la parada triumfală a lui Cezar din…

Vezi articolul original 4.066 de cuvinte mai mult

amintiri citite

geanta

vara din ziua de ieri

Odată, am purtat geantă diplomat. Era o geantă de culoare maron roșcat, cu cusătură din ață galbenă pe margini și încuietori aurii. Îmi place mai mult să scriu maron decât maro, cum ar fi fost normal, pentru că, așa, cuvântul sună mai bine. În ea țineam acte de la firma unde lucram pe vremea aceea, niște pene de rândunică, căzute într-o dimineață din cuibul de sub streașina casei în care se afla biroul în care lucram. Biroul avea o fereastră micuță care dădea spre un lan de porumb.. Într-o zi, cineva m-a dus pe niște dealuri, am lăsat mașina pe un drum de țară, și apoi am urcat printr-o livadă de meri, până am ajuns în dreptul unui mal înalt de lut. Se vedea frumos de acolo de sus, de pe creasta dealului. În lut erau formate niște pungi de nisip, cuarț pur, bobițe străvezii, care se strecurau printre degete…

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult