Despre ea
de Gabriela Mimi Boroianu
30.09.2020
Durerea miroase a ploaie, uneori a mucegai
sau a umed de codru…
Întotdeauna, însă, dar întotdeauna miroase a noapte…
De parcă ar fi soră cu moartea…
Se țin de mână peste sufletul frânt –
pod de lacrimi bătut cu suspine…
Vămuitor avar, dorul, îşi cere tainul
de vrei să te treci apa aducerilor aminte.
Da, da… durerea miroase a ploaie!
frigul ei te pătrunde până la os;
ca un nenorocit de reumatism anchilozează fărâma de viață ce ți-a rămas.
Timpul împietreşte în clepsidră –
cenuşă peste care ai aruncat lacrimi vii.
Moartea stă în umbră,
mereu,
o ține la distanță
doar lumina flăcării ce-ţi arde în piept…
Cronopedia 