amintiri citite

ROMÂNISM ȘI BISERICĂ – Un articol de Nichifor Crainic în Revista Sfarmă-Piatră, 1937

CER SI PAMANT ROMANESC

n crianic

Universală în dogmă şi naţională în mijloacele de a întrupa dogma în viaţă, Biserica ortodoxă e cea mai potrivită formă de creştinism pentru dezvoltarea morală şi spirituală a unui popor.

Ea nu-i sileşte natura etnică, ci i-o desăvârşeşte.Pacea si buna învoire între oameni, adică scopul ei social, se realizează prin ridicarea oamenilor la un nivel spiritual, acelaşi pentru toţi.

Dar în aceasta operă de transformare si de omogenizare socială pe un plan superior, Biserica ortodoxă ţine seama de toate elementele pe care natura însăşi le pune la dispoziţie.Neamul e unitate socială naturală.

Ca organizaţie militantă, Biserica porneşte de la această unitate, potrivindu-şi forma pe măsura ei.

Câte neamuri sunt ortodoxe, atâtea forme naţionale creează Biserica.

Aceasta plasticitate formală o deosebeşte fundamental de romano-catolicism care, peste unităţile naturale popoarelor si nevrând să ţină seama de ele, impune forma unică, universală, juridică şi rigidă a statului papal.

Istoria Occidentului e plină de…

Vezi articolul original 593 de cuvinte mai mult

amintiri citite

O ISTORIE A ZILEI DE 29 SEPTEMBRIE. VIDEO

CER SI PAMANT ROMANESC

29 septembrie, istoricul zilei

 106 î.Hr.: S-a născut  Pompei cel Mare (Gnaeus sau Cnaeus Pompeius Magnus, d. 28 septembrie 48 î.Hr.), general şi om de stat roman.

Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompeius a  fost căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla. A fost  trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistenţe ale partidei popularilor in timpul razboiului civil.

Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius, iar la revenirea sa în Italia înfrânge în 71 î.Hr. ultimele forţe ale armatei sclavilor rasculati condusi de Spartacus.

 In anul 70 î.Hr. este ales consul  împreună cu Crassus, iar in anul 67 î.Hr., prin „Lex Gabinia”, i se conferă puteri extraordinare („imperium maius”) pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană.

  În 66 î.Hr., îi este încredinţată comanda supremă în Orient în războiul…

Vezi articolul original 3.728 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Mâinele meu e bolnav

poezieproza

Mâinele meu e bolnav!
de Gabriela Mimi Boroianu
28.09.2020
Mâinele meu e bolnav!
Are o durere sus,
în colțul stâng,
sub palma de pământ
ce sângerează.
M-ai înghit o lună, pastilă albă ce mă ține trează
şi mă plâng,
absurd,
acestui timp.
Am obosit de atâta boală…
m-au copleşit speranţe futuriste,
ce tot inrup prin pietrele zăcânde
pe coşul de răchită
ce-l port în piept.
Dar ape se revarsă
pe străzile pământului meu,
din afară spre înăuntru
să le înăbușe țipătul.
Inutilă luptă…
Mâinele meu e bolnav!
Ştii, iobăgia nu a fost abolită,
există încă în adn-ul nostru.
Ca un ghipe înfipt adânc.
Suntem robii propriilor alegeri…
Truditori în slujba unui destin ales, dar neasumat.
Iobăgia încă există.
O renegăm şi doare… sus
în colțul din stânga al pământului
ce tipă înăbușit.
Mâinele meu e bolnav…
Incurabil.

Vezi articolul original

amintiri citite

Gândul

Gânduri rebele

O, cum se duce gândul pe căile astrale
şi în infimul clipei, ajuns la infinit,
destramă karma sorții din mitice pocale
la porţi întredeschise pe muchii de cuţit.

Nu poate nici lumina vreodată să ajungă
acolo unde gândul deja a fost ajuns
şi nici trăirea clipei nu poate să se stingă
căci tot ce face gândul rămâne nepătruns.

Pe ce suport ajunge la marginile lumii? –
sau dincolo de margini, în infinitul mic
al clipei resimțite, trecând prin toţi atomii
ce par a face timpul aproape din nimic?

Pe muchii de-ndoială această paradigmă,
cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât,
spre detaşarea calmă de tragica enigmă
adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?

Autor Corneliu Neagu 

Vezi articolul original