Doi oameni de la primărie au venit într-o zi de vară și au montat un difuzor nou, mai mare și mai frumos. Difuzoarele erau gratuite și fiecare casă din mijlocul Bărăganului a primit unul. Băieții de la primărie lucrau repede și întârziau câteva minute, preț de-o țuică de corcodușe, că prunele nu se prea făceau. Difuzorul cel nou scotea sunete limpezi în aerul dens al verii, fără ca cineva să le audă cu adevărat. Cuvinte puține și mulțumiri multe pentru un mare om și pentru un mare partid răzbăteau liturgic de sub pânza difuzorului. Țăranii își vedeau de treabă, întrerupăndu-se doar spre cinstirea noului difuzor, cu lichidul distilat în alambicuri manșonate cu mămăligă, întru câștigarea aburului prețios, mocnit la foc de coceni. Fumul de coceni semnaliza, printr-o dâră neagră și aromată pe cerul verii, distilarea rușinoasă și ilicită, dar absolut obligatorie. Corcodușele erau coapte. În zumzetul general al zilei de…
Vezi articolul original 189 de cuvinte mai mult
