amintiri citite

Din mers

69

     Uneori ies doar așa… ca să ies. Să mă plimb pe străzi, încet, liniștit, fără țintă, fără timp, fără limite, fără griji. Să privesc oamenii și clădirile și natura. Să simt vântul cald mângâindu-mi părul și pielea și mersul. Să mă opresc  în vreun local sau terasă cu flori  și  ospătari drăguți. Să vorbesc cu oameni străini și să spun tot ce-mi trece prin cap, libertate dată de conștiința faptului că nu-i voi mai vedea niciodată.  Ați încercat vreodată? Dacă nu, s-o faceți! E eliberator!
    Torino e orașul meu adoptiv. N-am decis-o eu, nici el. S-a întâmplat.  E un mix de cultură, de artă, peisaj, gastronomie, design. E mare, și plin, gălăgios și enervant, și complicat, și cochet, bătrân și greu de cultură, de lucruri bune dar și de lucruri mai puțin bune, populat de italieni si neitalieni, un milion de alte nații, culori, religii, culturi, veniți aici…

Vezi articolul original 503 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.