În cerc
de Gabriela Mimi Boroianu
28.08.2020
Am o umbrelă roşie
ca primăvara din inima mea
De fiecare dată când o rotesc răsare soarele.
Mama zice că e magică
Dar mama nu mai e…
şi iar am plecat fără ea.
Ochii tăi iubesc ploaia,
nu-ţi aminteşti de ce.
Numai că ploaia, mă iubeşte pe mine.
Îşi întinde brațele umede
şi mă cuprinde până la piele
şi îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
Eu iubesc să alerg,
cu tălpile goale,
prin iarba aducerilor aminte,
poate-poate voi găsi
bucuria clipelor
când ne țineam de mână.
Alea înghesuite
într-un colţ al sufletului
ca o pereche de pantofi,
vechi, uitaţi în ploaie…
Uitarea, însă, te iubeşte pe tine,
cel ce ai rătăcit drumul
către copilărie…
