Lumină și cuvinte
Sunt ochi ce-şi iau lumina dintre file,
Sunt alții ce n-o văd dar o aud
Pulsând, nemăsurată-n nopți și zile,
Încorsetată între nord și sud.
Sunt unii ce au ars râzând cuvinte
Și alții ce-au dat foc la biblioteci,
Sunt ochi ce-n iris şi-au săpat morminte
Lumină-nchisă în cavouri reci.
Sunt ochi ce-n ei o sete absolută
O poartă ca pe-o flamură în vânt,
Învinși de-aceeaşi pace revolută,
Adorm în umbra rece din cuvânt.
Mai sunt și ochi ce n-au văzut vreodată
Chiar dacă larg deschiși au fost mereu,
Sunt orbi ce din lumină se adapă
Purtând cuvântul ca pe-un Dumnezeu.
Sunt ochi ce duc în ei lumina sfântă
Și-o dăruie acelor ce o primesc;
În versul lor, atunci când îl cuvântă,
Se naște raiul nostru pământesc.
de Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2016
Cronopedia 