aroma sufletului

arta si natura

Eu sunt deschisă si curioasă, spre a afla cât mai multe despre istoria, cultura și civilizația popoarelor, începând cu Egiptul Antic, cea mai veche civilizație din lume. Am fost acolo, să mergeți și voi. Să vizitați tot ce se poate vizita! Atunci, cănd o să fie bine în lume.

Lumea asta Rătăcitoare, de
Nebunie și Frică
Răzbate
prin piatră,
Ca un Soare și
Arde cu Foc mut.

Aroma sufletului – cât de frumos!Suntem obișnuiți să mirosim floarea, să inhalam mirosul pământului umed după ploaie sau mirosul mării, urmele de sare lăsate pe pielea noastră după baie …

Să fi fost lumea mai lipsită de prejudecăți? Astăzi lumea vuiește de prejudecăți.

PAUL JEAN GERVAIS (FRENCH, 1859-1936)

Sufletul miroase și, depinde de cum trăiește și cu ce îsi umple ziua, zi de zi… și tocmai aceasta este frumusețea a artei misterioase de a fi tu însuți. 🙂

un pescăruși se oprește în…

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

Ophelia

arta si natura

Pictura-din-Prerafaelism

Ofelia mi-a ieșit în cale de mult timp,dar, știam că este o abordare grea. Pictorii sau inspirat din marile creații artistice și nu numai. Shakespeare și inegalabilul Dante Aligheri, doi titani ai literaturii universale.

Din anii 1850, în poezie și pictură a început să se dezvolte o nouă direcție în Anglia. Se numește „pre-rafaelita”. Fondată de John Everett Millais în anul 1848. Dezvoltarea unei forme noi și puternice de realism în arta sa. Dante Gabriel Rossetti și Marie Spartali Stillman muza lui au reușit să creeze unele dintre cele mai iubite capodopere pre-rafaelite din toate timpurile Această femeie, pe care o întâlnim în mai toate operele sale, este nimeni alta decât lady Spartani, cea care a devenit muza lui perfectă.

Pictorii au fost inspirați de scrierile lui Shakespeare, Keats și, de asemenea, italianul Dante Alighieri.

Hamlet este una dintre cele mai mari tragedii shaksperiene . ”Lumea este o scenă…

Vezi articolul original 572 de cuvinte mai mult

Lumină şi cuvinte

poezieproza

Lumină și cuvinte

Sunt ochi ce-şi iau lumina dintre file,
Sunt alții ce n-o văd dar o aud
Pulsând, nemăsurată-n nopți și zile,
Încorsetată între nord și sud.

Sunt unii ce au ars râzând cuvinte
Și alții ce-au dat foc la biblioteci,
Sunt ochi ce-n iris şi-au săpat morminte
Lumină-nchisă în cavouri reci.

Sunt ochi ce-n ei o sete absolută
O poartă ca pe-o flamură în vânt,
Învinși de-aceeaşi pace revolută,
Adorm în umbra rece din cuvânt.

Mai sunt și ochi ce n-au văzut vreodată
Chiar dacă larg deschiși au fost mereu,
Sunt orbi ce din lumină se adapă
Purtând cuvântul ca pe-un Dumnezeu.

Sunt ochi ce duc în ei lumina sfântă
Și-o dăruie acelor ce o primesc;
În versul lor, atunci când îl cuvântă,
Se naște raiul nostru pământesc.

de Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2016

Vezi articolul original