Îmi întorc fila unor trăiri
în care paragrafele
puse între ghilimele
ar trebui să croiască
clipa unor energii
ale cuvântul ”sunt”
cu aceleași dimensiuni
ce-ar înspăimânta rațiunea
unui zbor spre alt capitol
al vieții ce n-are nevoie
de alte înțelesuri
decât de-un zâmbet
al unei alte veri reinventate
în care personajul principal
ar trebui să fiu eu.