amintiri citite

Iglița

muzele albe

vântul izbește trupul gol al sălciilor,
crește promoroaca peste roțile fântânilor,
chiciura apleacă rugii, țipă crenguțele și corzile pianului au amorțit,
în colțul ferestrei o femeie oarbă lucrează cu iglița de argint,
dantelă după dantelă.
ce este al meu Doamne, m-am născut gol și voi pleca la fel.
tu mi-ai dat toate, în afara veșmântului și sceptrului.

la marginea ferestrei lucește o candelă și semnele din icoană
prind strălucire, vântul retează din capetele brazilor,
peste valuri farul și lumina vapoarelor rup marea în două,
furtuna lovește țărmul,
dantelă după dantelă, o femeie surdă țese cu iglița ei de aur.
Doamne, tot aurul din lume nu este cât cuvântul tău.

bătrânul maestru strunește orga din catedrală,
lovind în bolți, sunetul clopotului dezleagă
peștii din somnul lor de sub gheață și urșii din casa iernii lor,
ochișorii de veveriță chicotesc în joacă,
Dumnezeu leagă fir cu fir,
dantelă după dantelă, în leagănul…

Vezi articolul original 2 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.