Monolog anonim:Fata din Cosmos

thenameofloveislove

(”M-am nascut plangand si lacrimile mele au imprastiat mii de pulbere de stele .”)

M-am nascut candva de mult in visele unui tanar astrolog . Am prins viata cand si-a facut curaj sa ma descopere . Si mi-a dat contur cum explozia a dat contur galaxiei . Si mi-a soptit ca sunt frumoasa ,ca s-a indragostit de mine de cand m-a vazut ,iar eu i-as fii spus : cum sa te indragostesti de cineva care nu exista fizic ,de ceva imortal si imoral. Si de parca am fii putut vorbi ,mi-a soptit ca desi muritor, sunt marea lui descoperire si ca de m-as putea vedea cum ma vede el, as fii la fel de indragostita .M-am nascut plangand si lacrimile mele au imprastiat mii de pulbere de stele .

(” Mi-a desenat pe o foaie cum arat in viziunea lui si cat de mult insemn pentru el .”)

Parul scurt…

Vezi articolul original 304 cuvinte mai mult

POPOARELE TURANICE PARAZITARE AȘA CUM ERAU VĂZUTE DE NICOLAE IROGA

CER SI PAMANT ROMANESC

  

Popoare turanice parazitare

Ungurii, Maghiarii sunt un popor turanic. Si Turcii vechi si Tatarii tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost ca si ceilalti.

Ba înca, – spune cu dreptate, într-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si între Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si deci întelegeti ca eu aveam în fond dreptate când nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.

E foarte usor pentru un Turanian viteaz si neastâmparat sa cucereasca.

Este foarte usor pentru un an brutal si fara scrupule sa-si mentina dominatia. E imposibil însa pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a întâlnit-o si a împrumutat-o“.

– Nicolae Iorga –

Vezi articolul original 411 cuvinte mai mult

lacrima mamă

muzele albe

câteodată femeile izbucnesc în plâns,
ca și cum cineva le strivește ca pe molii între palme
lacrima lor e ca urzica, ți-e teamă să o atingi,
nu plânge spunem noi, nu plânge,
căci femeia care plânge este ca o cetate asediată,
ca un pod incendiat care cade în ape.

femeia e ca un nufăr, spun alții,
care crește numai deasupra apei, care stă cuminte sub ploaie,
primind apa în potir câteodată. dar ea e mai ales curată,
încercată numai de roua dimineții, ca de un plâns care nu este al ei.

nu ați simțit niciodată că plângeți cu lacrimile altcuiva?
nu ați simțit niciodată că lacrimile vă străpung,
vă obosesc și vă îneacă?
femeia știe că nu sunt lacrimile ei, că altcineva coboară
în ochii ei și iese la lumină. o rază vie se naște iar, din trupul
fecioarei sau femeii care plânge. soarele curge pe obrazul ei,
ca într-o…

Vezi articolul original 19 cuvinte mai mult

Zâmbetul unei veri reinventate

Gânduri rebele

Îmi întorc fila unor trăiri
în care paragrafele
puse între ghilimele
ar trebui să croiască
clipa unor energii
ale cuvântul ”sunt”
cu aceleași dimensiuni
ce-ar înspăimânta rațiunea
unui zbor spre alt capitol
al vieții ce n-are nevoie
de alte înțelesuri
decât de-un zâmbet
al unei alte veri reinventate
în care personajul principal
ar trebui să fiu eu.

Vezi articolul original

Iglița

muzele albe

vântul izbește trupul gol al sălciilor,
crește promoroaca peste roțile fântânilor,
chiciura apleacă rugii, țipă crenguțele și corzile pianului au amorțit,
în colțul ferestrei o femeie oarbă lucrează cu iglița de argint,
dantelă după dantelă.
ce este al meu Doamne, m-am născut gol și voi pleca la fel.
tu mi-ai dat toate, în afara veșmântului și sceptrului.

la marginea ferestrei lucește o candelă și semnele din icoană
prind strălucire, vântul retează din capetele brazilor,
peste valuri farul și lumina vapoarelor rup marea în două,
furtuna lovește țărmul,
dantelă după dantelă, o femeie surdă țese cu iglița ei de aur.
Doamne, tot aurul din lume nu este cât cuvântul tău.

bătrânul maestru strunește orga din catedrală,
lovind în bolți, sunetul clopotului dezleagă
peștii din somnul lor de sub gheață și urșii din casa iernii lor,
ochișorii de veveriță chicotesc în joacă,
Dumnezeu leagă fir cu fir,
dantelă după dantelă, în leagănul…

Vezi articolul original 2 cuvinte mai mult