Adam și Eva
de Gabriela Mimi Boroianu
09.08.2020
Își privi trupul gol
simțind că lipsește ceva,
deși coasta aia stătea
ca un ghimpe sub inima lui.
Se trezi vorbind cu ea,
își auzi cuvintele și se întrebă
dacă singurătatea
ar putea avea un chip.
Dintr-un capriciu
Dumnezeu îi împlini gândul.
Şi coasta coborî în lut
ca să se ridice spre lumină;
Şi zâmbi, iar ziua păru
doar o palidă copie.
Adam avea o jucărie nouă!
Orbita în jurul ei cucerit total
şi tot ce-i spunea,
sau făcea
era învățat, însușit, potenţat…
El făcu doi paşi, ea unul;
el trei, ea doi.
El spuse un cuvânt, ea două;
el trei, ea o întreagă frază!
Atunci a dispărut liniștea!
Rătăceau
și se rătăceau unul de altul,
unul după altul
colindând grădinile Raiului.
Nedespărțiți.
Mă întreb, însă, dacă se iubeau…
sau erau doar două necesități ce se căutau –
Primordial început al întregirii…
Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult
Cronopedia 