albastru de... mai departe (2)
Jurnal de pandemie

De la Crin-Triandafil Theodorescu, citire:
„Muntele Taborului e un horst, cum spun geologii, exact ca Munții Rodnei; un rezultat al încrețirii scoarței terestre. Urcând pe Tabor, Hristos pășește cu nonșalanță peste orogeneze și glaciațiuni, cu detașarea proiectantului care cunoaște, până la ultimul șurub, mersul intim al planetei. Nu vreau să intru în amănunte, dar credeți-mă, toate au o logică mecanică; dacă nu erau interglaciațiunile din cuaternar, cu încălzirile alea globale, n-aveam soluri, n-aveam revoluția agrară, că asta e realitatea: când s-a deprins omul să semene grâu, munții erau gata măcinați, transportați la vale și depozitați sub formă de soluri minerale care așteaptau organicul, rețelele hidrografice erau formate, pregătite să ude mirabila sămânță. Din punct de vedere teologic, geologia planetei e o aplicație de bucătărie cu finalitate euharistică; din punct de vedere geologic, teologia e odihna sensului. În absența omului, geologia e o cafea aburindă pe care nu…
Vezi articolul original 737 de cuvinte mai mult