Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru)
Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa.
Privesc cum Apele de ape se spală.
Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt.
Aerul purtător de consumator
(învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe)
curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic.
Iarba primăverii calde s-a îmbrăcat în verdele înnobilat prin absenţă.
Vindecată de coji de seminţe,
aluminice cutii şi plasticul inventat
premiat de lojile superioare
minţi hominide
apatride
aparent.
Totul apare.
Să fie vindecare – strig;
o respirare curată,
nemascată
se unduie-n ecou lângă lac.
În linişte falsul transpare
şi-un gând ascuţit străpunge
singurătatea plutitoare a rădăcinilor suspendate-n tipare,
(eonice uzine şi fabrici de somn neadormit
caverne sălbatice umplute de-un aur dospit).
Gândul ţinteşte un spirit scorojit
de timpul omului
vopsit
de umbrele celorlalte gânduri
(istorice spoieli înnodate pe pereţii unei case
testamentate-n blesteme) .
Gândul voieşte…
Vezi articolul original 114 cuvinte mai mult
Cronopedia 
Multumesc pentru republicare!
ApreciazăApreciază