Cele mai multe amintiri au contururile netezite de timp, culorile estompate de variațiuni cenușii, reduse nostalgic la o urmă de emoție. O persoană dragă, de care ești despărțit de mult, va fi prezentă oricând în gândul tău, dar, după un timp, te vei necăji că nu mai poți să-i recompui chipul, uitându-i tușele prin care o identificai, iar amintirea ei se poate chirci într-o ambiguă formă facială, suficient de puternică pentru a-ți strânge inima. Amintirea cu cerbi și pisici este o simplă excepție de la regula uitării, pentru că fiecare evocare o face mai precisă și mai limpede. Este vorba despre un anumit moment T, încremenit într-o nemișcare temporală, în care sunt trează și dorm pe o pernă prea umflată de fulgii de gâscă. Obrajii dolofani ai pernei au asperități apretate și miros de coteț și săpun. Am ochii închiși și văd prin pleoape, în întunericul nopții, fiecare obiect din…
Vezi articolul original 315 cuvinte mai mult
Cronopedia 