amintiri citite

Veșnica dimineață

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Nevasta îi spunea că e cam pădureț, pentru că nu-i plăcea să primească neamuri în casă sau să meargă să le viziteze. În vremea din urmă nu-i mai spunea nimeni că e pădureț, iar molima i se potrivea mănușă, izolându-l regulamentar în cea mai confortabilă singurătate. Avea grijă să-și ia medicamentele de trei ori pe zi, cu tabieturi ceremonioase, în care înghițea hap după hap, dând capul pe spate prin zvâcniri scurte ale umerilor și  gâtului. Între ceremoniile medicamentoase își fierbea un ceai, din flori adevărate de tei, mesteca o bucată de brânză sărată sau o felie de salam uscat. De când cu molima, vorbea uneori la telefon, atunci când îl auzea sunând. Era puțin surd și rareori îi era tulburată liniștea: fiică-sa insista să-i caute de vorbă și să-l întrebe dacă-i lipsește ceva. Suna prelung la telefonul din hol, până ce bătrânul răspundea, în accidentale momente când urechea mai…

Vezi articolul original 308 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.