amintiri citite

mi-a zis

Priza de hârtie

dumneata crezi că dacă
am putea să ne listăm dezamăgirile la bursă
n-am fi cu toții foarte bogați
și a continuat
acum vreo câțiva ani
am cunoscut o femeie
înaltă, frumoasă și foarte delicată
care venea seară de seară de la serviciul ei
lucra la o fabrică unde se producea fericire
pe o stradă lungă dintr-un oraș mare
avea și o legitimație lucioasă
dormea cu ea sub pernă

a tăcut cât îi este necesar unei stele să cadă în miezul nopții

mi-a zis
domnule poet
nu exista nici fabrica nici serviciul nici fericirea
era doar o legitimație lucioasă
și atât
spune-le te rog celor care vor să te asculte
că a plecat doar cu o valiză în mână în care păstra aripi
pe care le folosea drept plasturi să-și acopere rănile
căci ea avea multe
despre care îmi povestea noapte de noapte
spera
îmi tot repeta
că administratorul fabricii o…

Vezi articolul original 67 de cuvinte mai mult