Zeita misterioasa a primaverii

Desene si picturi de Corina Chirila

Pe 8 martie am pictat o zeita fecioara a perimaverii, o Kore, o Persephona juvenila si inocenta si mergand pe o linie diferita de ceea ce am facut pana acum am preferat sa o pictez fara chip, impersonala, misterioasa, astfel incat oricine sa se poata regasi in ea.

Desi este apreciat de critici, fiind unul dintre subiectele care pot pune in valoare talentului unui artist, portretul nu prea este gustat de publicul larg decat intr-o singura situatie, atunci cand inseamna ceva pentru omul care il priveste, cand repreznta pe cineva, cand in chipul pictat se poate regasi pe sine sau poate vedea imaginea celor dragi sau a unui om pe care il admira. Majoritatea oamenilor isi doresc portrete ale lor sau ale persoanelor importante din viata lor. Am facut si fac portrete la comanda dar atunci cand pictez chipuri care nu inseamna nimic pentru privitor acestea sfarsesc prin a nu…

Vezi articolul original 79 de cuvinte mai mult

Proză scurtă. Aiureli sf

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Autoritățile anunțaseră că primăvara își putea relua cursul, ca urmare a ridicării interdicțiilor. Orășenii primiseră vestea cu nedumerire și o viermuială neobișnuită începuse în spatele ușilor care nu mai fuseseră deschise din vremuri uitate. Vacarmul din case reverbera pe deasupra străzilor pustii, cu asfaltul întors către cer, precum intestinele unui animal uriaș, răscolit de invizibile hiene urbane. Primăvara, eliberată de restricționări, dăruia un soare generos și o verdeață pârjolită, mirosind a început de toamnă. Ușile închise începuseră să-și scârțâie balamalele înțepenite, într-o încercare timidă de deschidere spre necunoscut. Întâi au apărut pe trotuare niște fețe bătrânicioase, ridate de timp, cu socotelile aproape încheiate cu viața, grăbite să-și ia premiul nesperat: lumina zilei, căzând perpendicular pe ridurile bătrâne. Apoi au apărut, pe ici, pe colo, oameni tineri, unul câte unul, cu mâinile puse streașină deasupra ochilor, pentru a-și proteja retinele dureroase. Erau eleganți, curați și dichisiți, îmbrăcați în hainele cele bune…

Vezi articolul original 352 de cuvinte mai mult

Și martie pleacă

69

Din fundul patului, unde mi-am cocoloșit mințile,
Aud cum se plimbă in voie solitudinea pe străzi,
Ii aud zgomotul bogancilor la modă,
batând dureros asfaltul,
în timp ce în piețe se adună pustiul,
Iar Martie plouă două lacrimi de ciudă,
Pentru că i-ar fi plăcut să ne întâlnească
altfel decât prin geamul ușilor ferecate de frică.
Pentru că i-ar fi plăcut să ne atingă,
să ne mângâie chipurile ofilite,
și să ne simtă în suflet bucuria.
Dar azi, din drumu-i târșâit spre ieșire,
Doar ne bate pe umăr a speranță,
Bolborosind un abia auzit:
Nu disperați, mai vin și la anu’!

Vezi articolul original

Jurnalul unui bărbat căsătorit în carantină

capăt de linie

middleofthemoon

Stau întinsă pe stradă la ora 2 dimineaţa şi aştept să treacă tramvaiul.

E capăt de linie şi e frig afară, iar eu am doar cămaşa ta albă proaspăt spălată pe care nu m-am îndurat să ţi-o înapoiez. Afară e frig şi bate vântul. Stau întinsă pe stradă cu ultimul bilet, rupt, în mână şi îl strâng tare în pumnul meu îngheţat. Se duce tuşul de pe el şi se tocesc marginile de la urmele îndoiturilor. Exact aşa se simte plecarea ta.

Ai păşit cu tălpile goale pe asfaltul murdar şi ţi-ai lipit fruntea ta de fruntea mea. Ţin minte cum te-ai uitat pentru prima dată în ochii mei şi cum m-ai ţinut pentru prima dată de mână. Cum mi-ai arătat pentru prima dată luna şi cum mi-ai citit prima

poezie.

Ca şi cum buzele tale erau pozie. Ca şi cum, când te sărutam, înţelegeam fiecare rimă, fiecare vers, fiecare…

Vezi articolul original 277 de cuvinte mai mult