S-au chinuit împleticindu-se împreună și cu chiu cu vai, au ajuns în casă. Maricek era un om mărunt, dar îndesat și pietros și chiar dacă slăbise tare mult în zilele din urmă, tot era destul de greu pentru puterea ei de femeie nemuncită. Îl lăsă anevoie pe canapeaua din prima cameră, iar apoi pentru că se simțea vlăguită, șezu și ea alături.
-Nu stați! o îndemnă Cătălin. Mergeți alături în dormitor și schimbați-vă. Găsiți în șifonier tot ce vă trebuie.
Iuliana se ridicase alene, frântă de la tot efortul depus mai devreme. Își zicea așa în gândul ei : „Ce moartea era atât de greu piticul ăsta? Numai de la capul ăla mare, cred că i se trage!” De aceea rămase încremenită când îl auzi spunând cu glas încet, de parcă i-ar fi răspuns:
-Tot greu de cap am rămas, desigur…
Îl privi mirată, dar nu zise nimic. Dincolo însă…
Vezi articolul original 1.589 de cuvinte mai mult
Cronopedia 