Un băiat, dintre cei care dau atenţia cuvenită la orice există în jurul său, are pornirea de a-şi explica totul, de a calcula orice, şi chiar crede că reuşeşte, până cam prin perioada liceului. Pentru el, atunci, numerele erau toate doar naturale, la o dreaptă exista o singură paralelă printr-un punct, adevărurile erau toate absolute, iar întrebările puteau avea doar două variante de răspuns. Simţea cum, cu doar câteva înlănţuiri de raţionamente, îşi putea răspunde singur la toate întrebările cu care îi asasina pe cei din jurul său pe vremea copilăriei!
Deodată, în viața lui, apare o fată, cu aceleaşi convingeri, cu aceeaşi pricepere ca şi el, dar în privirea căreia el constată că mai există şi altceva, că universul este mult mai mare decât până atunci, că numerele nu sunt doar naturale, ci şi raţionale, iraţionale sau chiar complexe, că există o infinitate de paralele printr-un punct, că adevărurile…
Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult