De când era o fetiță, crescută de bunici, într-un sat dintr-o vale superbă, învățase să trăiască colindând tot felul de coclauri în care natura îi dăruia o frumusețe naturală a unui copil iute și vesel. Părinții îi muriseră într-un accident pe-o șosea din peisajele unei țări din Europa, plecați într-o vacanță pe care o doreau de vis. Dar visul s-a spulberat o dată cu ei, din păcate.
Pe măsură ce creștea dorul părinților o determinau să se furișeze mereu într-un loc al ei, o căsuță construită de bunic într-un pom pe cresta dealului înconjurat cu flori. Erau orele în care se simțea mai aproape de părinți, vorbindu-le și cerânde-le sfaturi la micile ei probleme de copil fragil pe interior, chiar dacă bunicii o răsfățau din toate punctele de vedere. Erau clipele în care își făcea proiecte înaintând în vârstă. Acele vise mici…
Vezi articolul original 421 de cuvinte mai mult
Cronopedia 