amintiri citite

dans

muzele albe

îi văd pe ceilalți trecând albaștri, ca într-o horă
în ritmul valurilor perfect sincronizați
pas cu pas, căldărari ai luminii piezișe,
fântânari ai cerului pictat cu stele,
ei sunt goi și triști, ca în pictura lui matisse,

privită în clișeu negativ, culoarea roșu devine albastru,
și poate că cerul este în realitate roșu cald, oranj
și noi îl vedem albastru și marea e de sânge cu corali bleu,
și lumea stă la mijloc de curcubeu unde s-a oprit lumina brusc,
unde s-a frânt raza prin cristalul ochilor
ca să ne dăruiască cu toate cele lumești,
la frângerea luminii, nu a pâinii,
la praznicul de îngeri și cuminecarea zeilor,

aici suntem acasă, la polul opus ombilicului lumii,
născuți prin lumea cuvintelor ce ne ține loc de piele,
ne amăgim că nu e frig și întuneric,
într-o lume ca un dovleac copt ce ne ține vrăjiți,
ne sugem degetul mare ca să…

Vezi articolul original 19 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.