amintiri citite

Atonement

Imaginary Coffee

Am primit de la Geo (Just reading my books ) invitația de a intra în jocul ăsta muzical. Mulțumesc, Geo! Tot ea mi-a explicat și regulile. Sunt două:

Prima regulă : „Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora”.

Gândul mi-a zburat imediat la o melodie fabuloasă, coloana sonoră a nu mai puțin fabulosului film „Atonement”. Ceea ce include piesa în „categoria-țintă” a acestui joc este introducerea sunetului…

Vezi articolul original 178 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Ispita izolării

Imaginary Coffee

Rămâi cine ești! Cu mine e o altă poveste...”
1573394762_univ
Fără nicio legătură cu isteria din zilele astea, cartea m-a făcut să mă întreb câte forme de izolare sau de însingurare există? Izolarea completă sau doar de conjunctură, pornirea de a fugi de lume sau ispita de a crea un zid în jurul nostru ne urmăresc uneori, când ne regăsim înstrăinați în propriile vieți, golite de conținutul care le dădea sens. Dezorientați, speriați sau dezamăgiți privim spre un orizont incert, spre o nouă preocupare, spre o perspectivă iluzorie care ne promite cel puțin desprinderea. Renunțarea poate fi o formă de curaj, atunci când realizezi că răul din jur ești chiar tu, dar și de slăbiciune, atunci când alegi calea ușoară, incapabil să accepți că reprezinți „mai puțin”.
Apoi e izolarea prin uitare, când propria-ți minte renunță să te mai recunoască și, ca un inamic, te îndeamnă la autodistrugere. O…

Vezi articolul original 1.373 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Aripile lui Nike

Imaginary Coffee

IMG_7739De câte ori revin undeva port cu mine și trecutul, privesc inevitabil totul prin ochii celei care a mai fost acolo. Mă înduioșează orice colțișor pe care îl recunosc și de care mă leagă o cât de neînsemnată amintire. Mă bucur de revenire ca și cum m-aș fi întors și în timp și parcă aștept să retrăiesc aceleași momente, aceleași senzații… Cum ar spune cineva mai înțelept decât mine: caut copite de cai morți! Dar dacă nu la Atena, atunci unde?

Atena este așa cum mi-o aminteam, o combinație între arhaismul rafinat și un mult prea balcanic nou, o tentație turistică și o revelație culturală răvășită de eternul vânt nordic, tragic și civilizator.

IMG_8101Adopt lentoarea grecilor și mă pun de acord cu codul violet de căldură răcorindu-mă cu iaurtul grecesc cu fructe, nuci și miere, în timp ce privesc ceea ce a mai rămas din clădirea Bibliotecii lui Hadrian. O…

Vezi articolul original 828 de cuvinte mai mult

amintiri citite

ROMÂNII AU UMOR ! (XXI)

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagini pentru aanunâuri la bloc photos

Diferența dintre stres, teamă și panică:

Stres – nevasta e gravidă;

Teamă – amanta e gravidă;

Panică – amândouă sunt gravide…

Un individ își ia ziarul de dimineață să-l citească. În el, la rubrica decese era un anunț în care scria că a murit. Ia telefonul și își sună cel mai bun prieten :

– Ai citit ziarul? Spune că am murit!

– Da, am văzut! Da’ ce, ai voie cu telefonul acolo !?​

Imagini pentru aanunâuri la bloc photos

Un vecin intră  într-un sex-shop și, după ce se tot învârte în jurul unei păpuși gonflabile vreo 15 minute, îl întreabă pe vânzător:

– Când e fabricată ?
Vânzătorul verifică și îi răspunde:
– 10 ianuarie 2019.
– Aaaa, nu! Capricorn, nu!

Este posibil ca imaginea să conţină: oameni stând jos

Ea:

– Măgarule, crezi ca n-am aflat ca ma înșeli cu unguroaica aia din Jaszfelsoszentgyorgy?

Eu:

– Cum poți dragă sa spui asa ceva?

Sâmbăta trecută m-am trezit devreme, m-am îmbrăcat în liniște, am…

Vezi articolul original 525 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Păi mi-am pus mărţişor în piept, măi…

Poteci de dor

Nu, nu ca să vrăjesc pe cineva, nici să-l pot avea pe vino-ncoa’, vorba cântecului. Mi-am pus pentru că… nu ştiu altfel. Cum 1 martie m-a prins în pribegie, pe drumuri, ieri am purtat numai o brăţară mărţişor. Dar aseară, mi-am scos plăsuţa de mărţişoare (mda, pe lângă punga cu pungi, am şi plăsuţă cu mărţişoare 😀 ), am golit-o-n mijocul sufrageriei şi m-am pus pe ales. Ăsta da, ăsta nu, ăsta da, ăsta nu. Să ne înţelegem, „ăsta nu” înseamnă flori de plastic care, oricât de frumoase ar fi pe post de mărţişor, nu-s de pus în piept, fiind cam măricele pentru ce înţeleg eu prin „mărţişor”. S-au adunat vreo 5, am ales greu două de purtat azi. M-am consolat cu ideea că mâine iau altul, poimâine altul şi tot aşa. Dar la două n-am putut renunţa. Un hornar şi un ghiocel cu o mămăruţă pe el. Şi cum…

Vezi articolul original 669 de cuvinte mai mult