***

arta si natura

Gândindu-mă la tine,
m-am cufundat în vise
și te-am întâlnit acolo!
Probabil o inimă plină de dragoste
Mi-a inspirat un vis.

Aș dori să țes versuri din fire multicolore,
Din stele de mare și stele cerești,
Aș țese în poezii copilărie,
Prieteni și dușmani,
Flori și fete,
Aș dori să țes versuri fine

 Din lumina lunii și strălucirea ei

Din ceață și cer,

Din nori și priviri aș dori să țes …
– Dar sunt un poet neajutorat!

În ochii am două picături de rouă …

 

Vezi articolul original

1 Martie

Mihail stories

Vezi articolul original

Mărțișor

condeiblog

Poate că vremea nu este în concordanță cu data calendaristică a sosirii primăverii… Nu oriunde și nu întotdeauna. Dar o prefacere tot se întâmplă, măcar în sufletele noastre. Precum ghiocelul care își caută ieșirea de sub zăpadă spre a se lăsa mângâiat de soare pe creștetul alb, la fel se întind și inimile noastre după căldura dragostei.

Avem această sărbătoare a bucuriei începutului de primăvară, pe care o celebrăm prin mărțișor. Un vechi obicei al colțului de lume numit România, de care sunt mândru. Dăruim frumos către frumos. Simbol de apreciere pentru cele care ne încălzesc viața prin surâsul lor. Aș vrea să merg cu brațele pline de flori și să le ofer tuturor fetelor și femeilor care îmi ies în cale. Aș vrea…

Dar nici măcar nu am să ies. Am să stau ca Riga Crypto pe întuneric și doar am să mă bucur visând că o fac. Nici…

Vezi articolul original 201 cuvinte mai mult

Mărțișor

albastru de... mai departe (2)

Instrucțiuni de folosire

În primul rând,

Mărțișorul se anină de gând…

De inimă se anin-alină,

de-abia după ce roșul s-a îndrăgostit

de lumină!

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

Datini şi credinţe bisericeşti şi lumeşti la români. Moşii, Dragobetele, Mărţişorul şi începutul Postului Mare.

CER SI PAMANT ROMANESC

Moşii, Dragobetele, Mărţişorul şi începutul Postului Mare. Datini şi credinţe bisericeşti şi lumeşti

Motto: „Cel ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, fă odihnă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi; că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre făcătorul şi ziditorul şi Dumnezeul nostru”
(Tropar la Sâmbăta Lăsatului sec de carne, Sâmbăta morţilor – Moşii de iarnă)

A fost odată ca niciodată, cândva, demult foarte… A fost o vreme pe când, în lumea satului tradiţional românesc, şezătorile şi clăcile constituiau tot atâtea prilejuri pentru tineri de a se cunoaşte, de a se îndrăgosti şi de a se iubi, chiar şi în perioadele posturilor, atunci când jocurile şi hora satului erau oprite. Iată că se sfârşeşte şi luna lui Făurar şi se apropie începutul Postului Mare; tot acum se încheie şi şezătorile, care au constituit motive de distracţie…

Vezi articolul original 1.104 cuvinte mai mult