amintiri citite

Shakespeare * Sonet XXVIII

Gânduri rebele

ShakespeareCum să mă-ntorc la viaţă jovial,
Când de odihna nopţii sunt lipsit?
Prigoana zilei noaptea n-ar ceda,
De noapte-n zi sunt tot mai prigonit.

Deşi vrăjmaşe pe meleag vecin,
Se învoiesc pentru-a mă tortura,
Una cu trudă, alta cu suspin
Şi truda ţine-a mă îndepărta.

Îmi bucur ziua cu cât străluceşti,
Şi-o luminezi când se înnegurează:
La fel, şi noaptea o mai linguşeşti,
O aureşti când stele n-o ornează.

Dar ziua-mi prelungeşte astenia,
Iar noaptea-mi potenţează agonia.

Vezi articolul original

Un gând despre „Shakespeare * Sonet XXVIII

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.